Cuvintele

O vedea in fiecare zi,trecand ca o fantasma,trecand ca o vara ce lasa in urma ei miresme de flori si o caldura infinita.Pasea usor ca si cum mergea pe un camp de albastrele.Ochii ei erau mai stralucitori decat soarele,iar buzele ei aveau reflexe aurii.

Punea mana pe geam,dorindu-si sa o atinga.Dar intre ei nu statea doar o fereastra,era o lume intreaga si el se simtea vinovat.Vroia sa o strige,dar…nici nu stia cum o cheama.Ea era motivul,inima lui bate doar pentru o imagine trecatoare.

Cate nu i-ar spune,ar spune,ar fi vrut ca versurile lui sa prinda viata pe buzele sale si sa sarute gura ei,dar nu putea.Pentru el,cuvintele nu au valoare.Nu este el vinovat…Asa se nascuse…cu ochii,cu mainile,cu iubirea.

Cuvintele pentru el erau de nepretuit,erau departe,precum fantasma sa.